“Caci Eu stiu gandurile ( planurile ) pe care le am cu privire la voi: ganduri de pace si nu de nenorocire, ca sa va dau un viitor si o nadejde.” ( Ieremia 29, 11 )
Planul lui Dumnezeu este cel mai bun
Este culmea prostiei să nu căutăm călăuzirea lui Dumnezeu. Dacă ai fi singur în
mijlocul unei păduri dese, într-o noapte extrem de întunecoasă, neştiind încotro s-o apuci, ai fi fericit să ai cu tine pe cineva care cunoaşte fiecare colţişor al pădurii
şi în care să te poţi încrede în totalitate. L-ai urma bucuros, fără a te îndoi de direcţia pe care ţi-o indică. Ar fi o prostie să ignori sfatul lui şi să cauţi tu însuţi de capul tău, o direcţie în acea pădure densă şi întunecată, plină de pericole ascunse.
Totuşi, mulţi credincioşi fac întocmai lucrul acesta. Viitorul care ne stă înainte este mai întunecos decât orice altceva de pe pământ. Nu putem vedea nimic înainte. Cu toate acestea, noi trebuie să mergem înainte. Uneori, în viaţa noastră, întâlnim răspântii când trebuie să luăm decizii cu implicaţii majore.
Decizii precum alegerea carierei, alegerea unui partener de viaţă ne afectează
întregul viitor. Cum trebuie să decidem în aceste situaţii? Nu cunoaştem nimic
despre pericolele şi capcanele ascunse pe care le-am putea întâlni atunci când
alegem o cale anume. Nu ştim nimic despre cursele pe care ni le-a aşezat Satan. Şi cu toate acestea,,noi trebuie să decidem pe ce cale să înaintăm. De aceea ar fi nu doar de dorit ci chiar necesar să avem pe cineva alături în aceste momente, pe
cineva în care să ne putem încrede în totalitate, pe cineva care să cunoască
întregul viitor.
Găsim un astfel de Om în Domnul Isus Hristos iar El este mai mult decât
nerăbdător să ne călăuzească către cea mai bună şi mai sigură cale. Biblia ne
învaţă că Dumnezeu are un plan specific pentru viaţa fiecăruia (Efeseni 2:10).
În orice situaţie, alegerea Lui este cea mai bună cu putinţă, pentru că El ne
cunoaşte atât de bine şi ia în calcul orice factor. Aşadar, cel mai înţelept lucru cu
putinţă este să căutăm voia Lui în toate aspectele – atât în cele majore cât şi în
cele minore.
Este un lucru prostesc şi periculos să ne călăuzim doar după judecata minţilor
noastre limitate şi după impulsurile propriilor emoţii. Dacă nu suntem pe deplin
încredinţaţi că planul lui Dumnezeu este, într-adevăr, cel mai bun cu putinţă, nici
nu-l vom căuta cu toată seriozitatea.
Mulţi au făcut din vieţile lor un eşec pentru că nu au căutat voia lui Dumnezeu
încă din tinereţe. Este „bine pentru om să poarte jugul în tinereţea lui” (Plângerile
lui Ieremia 3:27). În Matei 11:28-30, Isus ne invită să luăm jugul Lui asupra
noastră.
„Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă – toţi aceia care
vă trudiţi din greu sub un jug încărcat. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine (aşa cum îl învaţă boul mai bătrân pe cel mai tânăr), căci Eu sunt blând şi
smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este
bun şi sarcina Mea este uşoară.” (Matei 11:28-30).
Citim despre Enoh că „a umblat cu Dumnezeu” (Geneza 5:22). Cu alte cuvinte,
Enoh nu a dat năvală înainte, nici nu a rămas în urmă, ci a umblat, timp de trei
sute de ani, pe calea stabilită de Dumnezeu, ca unul înjugat la jugul lui Dumnezeu.
Ca urmare, Dumnezeu a declarat solemn că viaţa lui Enoh I-a fost plăcută Lui
(Evrei 11:5). Acesta este singurul mod prin care îi putem fi plăcuţi lui Dumnezeu –
trăind şi mergând înainte sub jugul Său, în voia Sa perfectă. Numai aşa vom fi
capabili să stăm înaintea Lui fără regret atunci când El .
Ratând planul lui Dumnezeu
Este posibil ca un credincios să rateze voia perfectă a lui Dumnezeu pentru viaţa
lui. Saul a fost ales de Dumnezeu să fie împărat peste Israel, dar, în cele din urmă,
ca rezultat al nerăbdării şi neascultării lui, Dumnezeu l-a respins. Este adevărat că
el a rămas pe tron mai mulţi ani, dar eşuase în a împlini voia lui Dumnezeu pentru
viaţa sa.
Solomon este un alt exemplu. El a fost plăcut lui Dumnezeu în primii ani, dar a
căzut mai târziu prin căsătoriile sale cu femei străine.
În Noul Testament suntem îndemnaţi de două ori să luăm ca avertisment exemplele
israeliţilor care au pierit în pustie. Voia perfectă a lui Dumnezeu a fost ca ei să intre în Canaan. Dar toţi, cu excepţia a doi dintre ei, au pierdut prin necredinţă şi
neascultare, împlinirea voii perfecte a lui Dumnezeu în viaţa lor (1 Corinteni 10:1-
12; Evrei 3:7-14).
În mod asemănător, mulţi credincioşi au compromis planul perfect al lui Dumnezeu
pentru viaţa lor prin neascultare şi compromis – adesea în ceea ce priveşte
căsătoria sau alegerea unei cariere.
G. Christian Weiss în cartea, „Voia perfectă a lui Dumnezeu”, ne povesteşte despre
un profesor dintr-o şcoală biblică, care le-a spus într-o zi studenţilor: „am trăit cea
mai mare parte a vieţii mele în afara voii perfecte a lui Dumnezeu”. În tinereţe,
Dumnezeu îl chemase să fie misionar, dar el s-a abătut de la această chemare ca
urmare a căsătoriei. Apoi a început o viaţă egoistă, lucrând într-o bancă şi având ca scop principal pe acela de a câştiga mulţi bani. Dumnezeu a continuat să-i
vorbească mai mulţi ani, dar el a refuzat să îşi înmoaie inima. Într-o zi, copilaşul lui
a căzut de pe scaun şi a murit. Această întâmplare l-a adus în genunchi şi, după o
noapte întreagă petrecută în lacrimi înaintea lui Dumnezeu, şi-a pus viaţa pe deplin
în mâinile lui Dumnezeu. Acum era prea târziu pentru ca el să mai meargă în
Africa. Această uşă era închisă. Şi-a dat seama că acel lucru ar fi fost cel mai bun
lucru pe care Dumnezeu îl pregătise pentru el, dar pierduse deja ocazia pe a merge pe această cale. Tot ce putea face era să-I ceară lui Dumnezeu să se folosească de
restul vieţii sale. A devenit profesor într-o şcoală biblică, dar nu putea uita
niciodată că acesta nu era planul principal pe care Dumnezeu îl făurise pentru el,
ci doar un plan secundar.
Weiss continuă: „De atunci am întâlnit numeroşi oameni care aveau mărturii
asemănătoare. De obicei, aceste mărturii erau însoţie de lacrimi amare sau chiar
scăldate în lacrimi.
Trebuie să îi mulţumim lui Dumnezeu pentru faptul că El are modalităţi de a se
folosi chiar şi de aceia care, datorită păcătoşeniei lor, au trăit în afara voii Sale
perfecte. Totuşi, în această situaţie,,viaţa nu mai poate fi aşa cum a intenţionat-o
El iniţial. Este o tragedie să ratezi voia perfectă a lui Dumnezeu cu privire la viaţa ta.
Creştinule, ia bine aminte la aceste cuvinte şi la această mărturie, ca nu cumva şi
tu să ratezi planul principal pe care El l-a făurit pentru tine. Fără îndoială,
Dumnezeu va folosi orice viaţă care este predată în mâinile Sale, indiferent de când
are loc această predare, dar haideţi să fim printre aceia care au căutat şi s-au
predat voii Lui chiar de la începutul drumului, şi să evităm astfel acele ocolişuri
ruşinoase şi dureroase."
Noi nu putem trăi o viaţă victorioasă şi nu putem să fim folositori la maxim pentru
Dumnezeu, nu putem să fim cu adevărat o binecuvântare pentru alţii în orice loc pe
care îl alegem noi, de unii singuri. Poate unii simt că-şi pot alege propria carieră sau
locul unde trăiesc şi apoi caută să fie o mărturie pentru Domnul oriunde ar fi. În
îndurarea Sa, Domnul poate folosi şi asemenea credincioşi, dar în mod limitat.
Utilitatea lor în a face voia lui Dumnezeu este doar o fracţiune din ceea ce ar fi fost
dacă aceştia ar fi căutat cu seriozitate planul Lui şi dacă ar fi rămas pe deplin în
voia Sa perfectă.
Creşterea spirituală sfrijită şi rodirea limitată sunt consecinţe ale unei atitudini
nepăsătoare, dispreţuitoare chiar, faţă de legile lui Dumnezeu. Dacă nu L-ai
ascultat pe Dumnezeu într-o anumită chestiune, du-te acum la El plin de pocăinţă,
înainte de a fi prea târziu. Încă mai poate fi posibil pentru tine, ca şi în cazul lui
Iona, să te întorci pe traseul principal al planului lui Dumnezeu pentru viaţa ta.
Fiecare dintre noi are o singură viaţă. Binecuvântat este omul care, asemeni lui
Pavel, poate spune la sfârşitul ei, că a terminat ceea ce Dumnezeu i-a hărăzit (2
Timotei 4:7).
„Şi lumea trece şi pofta ei, dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac” (1 Ioan
2:17). „Luaţi seama deci cu amănunţime cum umblaţi, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca
nişte înţelepţi, răscumpărând timpul, căci zilele sunt rele. De aceea nu fiţi
nepricepuţi, ci înţelegeţi care este voia Domnului” (Efeseni 5:15-17).
Rezumat
1. Domnul Isus şi apostolii Săi ne-au învăţat că cea mai mare onoare şi cel mai
mare privilegiu pentru om este să facă voia lui Dumnezeu.
2. Este o prostie să mergi înainte de unul singur când Dumnezeu aşteaptă să te
călăuzească. Planul Lui este cel mai bun. Dacă ne supunem Lui, El ne poate
salva din capcanele lui Satan.
. Este posibil să ratăm voia perfectă a lui Dumnezeu pentru vieţile noastre prin
neglijenţă şi neascultare.
Planul lui Dumnezeu este cel mai bun
Este culmea prostiei să nu căutăm călăuzirea lui Dumnezeu. Dacă ai fi singur în
mijlocul unei păduri dese, într-o noapte extrem de întunecoasă, neştiind încotro s-o apuci, ai fi fericit să ai cu tine pe cineva care cunoaşte fiecare colţişor al pădurii
şi în care să te poţi încrede în totalitate. L-ai urma bucuros, fără a te îndoi de direcţia pe care ţi-o indică. Ar fi o prostie să ignori sfatul lui şi să cauţi tu însuţi de capul tău, o direcţie în acea pădure densă şi întunecată, plină de pericole ascunse.
Totuşi, mulţi credincioşi fac întocmai lucrul acesta. Viitorul care ne stă înainte este mai întunecos decât orice altceva de pe pământ. Nu putem vedea nimic înainte. Cu toate acestea, noi trebuie să mergem înainte. Uneori, în viaţa noastră, întâlnim răspântii când trebuie să luăm decizii cu implicaţii majore.
Decizii precum alegerea carierei, alegerea unui partener de viaţă ne afectează
întregul viitor. Cum trebuie să decidem în aceste situaţii? Nu cunoaştem nimic
despre pericolele şi capcanele ascunse pe care le-am putea întâlni atunci când
alegem o cale anume. Nu ştim nimic despre cursele pe care ni le-a aşezat Satan. Şi cu toate acestea,,noi trebuie să decidem pe ce cale să înaintăm. De aceea ar fi nu doar de dorit ci chiar necesar să avem pe cineva alături în aceste momente, pe
cineva în care să ne putem încrede în totalitate, pe cineva care să cunoască
întregul viitor.
Găsim un astfel de Om în Domnul Isus Hristos iar El este mai mult decât
nerăbdător să ne călăuzească către cea mai bună şi mai sigură cale. Biblia ne
învaţă că Dumnezeu are un plan specific pentru viaţa fiecăruia (Efeseni 2:10).
În orice situaţie, alegerea Lui este cea mai bună cu putinţă, pentru că El ne
cunoaşte atât de bine şi ia în calcul orice factor. Aşadar, cel mai înţelept lucru cu
putinţă este să căutăm voia Lui în toate aspectele – atât în cele majore cât şi în
cele minore.
Este un lucru prostesc şi periculos să ne călăuzim doar după judecata minţilor
noastre limitate şi după impulsurile propriilor emoţii. Dacă nu suntem pe deplin
încredinţaţi că planul lui Dumnezeu este, într-adevăr, cel mai bun cu putinţă, nici
nu-l vom căuta cu toată seriozitatea.
Mulţi au făcut din vieţile lor un eşec pentru că nu au căutat voia lui Dumnezeu
încă din tinereţe. Este „bine pentru om să poarte jugul în tinereţea lui” (Plângerile
lui Ieremia 3:27). În Matei 11:28-30, Isus ne invită să luăm jugul Lui asupra
noastră.
„Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă – toţi aceia care
vă trudiţi din greu sub un jug încărcat. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine (aşa cum îl învaţă boul mai bătrân pe cel mai tânăr), căci Eu sunt blând şi
smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este
bun şi sarcina Mea este uşoară.” (Matei 11:28-30).
Citim despre Enoh că „a umblat cu Dumnezeu” (Geneza 5:22). Cu alte cuvinte,
Enoh nu a dat năvală înainte, nici nu a rămas în urmă, ci a umblat, timp de trei
sute de ani, pe calea stabilită de Dumnezeu, ca unul înjugat la jugul lui Dumnezeu.
Ca urmare, Dumnezeu a declarat solemn că viaţa lui Enoh I-a fost plăcută Lui
(Evrei 11:5). Acesta este singurul mod prin care îi putem fi plăcuţi lui Dumnezeu –
trăind şi mergând înainte sub jugul Său, în voia Sa perfectă. Numai aşa vom fi
capabili să stăm înaintea Lui fără regret atunci când El .
Ratând planul lui Dumnezeu
Este posibil ca un credincios să rateze voia perfectă a lui Dumnezeu pentru viaţa
lui. Saul a fost ales de Dumnezeu să fie împărat peste Israel, dar, în cele din urmă,
ca rezultat al nerăbdării şi neascultării lui, Dumnezeu l-a respins. Este adevărat că
el a rămas pe tron mai mulţi ani, dar eşuase în a împlini voia lui Dumnezeu pentru
viaţa sa.
Solomon este un alt exemplu. El a fost plăcut lui Dumnezeu în primii ani, dar a
căzut mai târziu prin căsătoriile sale cu femei străine.
În Noul Testament suntem îndemnaţi de două ori să luăm ca avertisment exemplele
israeliţilor care au pierit în pustie. Voia perfectă a lui Dumnezeu a fost ca ei să intre în Canaan. Dar toţi, cu excepţia a doi dintre ei, au pierdut prin necredinţă şi
neascultare, împlinirea voii perfecte a lui Dumnezeu în viaţa lor (1 Corinteni 10:1-
12; Evrei 3:7-14).
În mod asemănător, mulţi credincioşi au compromis planul perfect al lui Dumnezeu
pentru viaţa lor prin neascultare şi compromis – adesea în ceea ce priveşte
căsătoria sau alegerea unei cariere.
G. Christian Weiss în cartea, „Voia perfectă a lui Dumnezeu”, ne povesteşte despre
un profesor dintr-o şcoală biblică, care le-a spus într-o zi studenţilor: „am trăit cea
mai mare parte a vieţii mele în afara voii perfecte a lui Dumnezeu”. În tinereţe,
Dumnezeu îl chemase să fie misionar, dar el s-a abătut de la această chemare ca
urmare a căsătoriei. Apoi a început o viaţă egoistă, lucrând într-o bancă şi având ca scop principal pe acela de a câştiga mulţi bani. Dumnezeu a continuat să-i
vorbească mai mulţi ani, dar el a refuzat să îşi înmoaie inima. Într-o zi, copilaşul lui
a căzut de pe scaun şi a murit. Această întâmplare l-a adus în genunchi şi, după o
noapte întreagă petrecută în lacrimi înaintea lui Dumnezeu, şi-a pus viaţa pe deplin
în mâinile lui Dumnezeu. Acum era prea târziu pentru ca el să mai meargă în
Africa. Această uşă era închisă. Şi-a dat seama că acel lucru ar fi fost cel mai bun
lucru pe care Dumnezeu îl pregătise pentru el, dar pierduse deja ocazia pe a merge pe această cale. Tot ce putea face era să-I ceară lui Dumnezeu să se folosească de
restul vieţii sale. A devenit profesor într-o şcoală biblică, dar nu putea uita
niciodată că acesta nu era planul principal pe care Dumnezeu îl făurise pentru el,
ci doar un plan secundar.
Weiss continuă: „De atunci am întâlnit numeroşi oameni care aveau mărturii
asemănătoare. De obicei, aceste mărturii erau însoţie de lacrimi amare sau chiar
scăldate în lacrimi.
Trebuie să îi mulţumim lui Dumnezeu pentru faptul că El are modalităţi de a se
folosi chiar şi de aceia care, datorită păcătoşeniei lor, au trăit în afara voii Sale
perfecte. Totuşi, în această situaţie,,viaţa nu mai poate fi aşa cum a intenţionat-o
El iniţial. Este o tragedie să ratezi voia perfectă a lui Dumnezeu cu privire la viaţa ta.
Creştinule, ia bine aminte la aceste cuvinte şi la această mărturie, ca nu cumva şi
tu să ratezi planul principal pe care El l-a făurit pentru tine. Fără îndoială,
Dumnezeu va folosi orice viaţă care este predată în mâinile Sale, indiferent de când
are loc această predare, dar haideţi să fim printre aceia care au căutat şi s-au
predat voii Lui chiar de la începutul drumului, şi să evităm astfel acele ocolişuri
ruşinoase şi dureroase."
Noi nu putem trăi o viaţă victorioasă şi nu putem să fim folositori la maxim pentru
Dumnezeu, nu putem să fim cu adevărat o binecuvântare pentru alţii în orice loc pe
care îl alegem noi, de unii singuri. Poate unii simt că-şi pot alege propria carieră sau
locul unde trăiesc şi apoi caută să fie o mărturie pentru Domnul oriunde ar fi. În
îndurarea Sa, Domnul poate folosi şi asemenea credincioşi, dar în mod limitat.
Utilitatea lor în a face voia lui Dumnezeu este doar o fracţiune din ceea ce ar fi fost
dacă aceştia ar fi căutat cu seriozitate planul Lui şi dacă ar fi rămas pe deplin în
voia Sa perfectă.
Creşterea spirituală sfrijită şi rodirea limitată sunt consecinţe ale unei atitudini
nepăsătoare, dispreţuitoare chiar, faţă de legile lui Dumnezeu. Dacă nu L-ai
ascultat pe Dumnezeu într-o anumită chestiune, du-te acum la El plin de pocăinţă,
înainte de a fi prea târziu. Încă mai poate fi posibil pentru tine, ca şi în cazul lui
Iona, să te întorci pe traseul principal al planului lui Dumnezeu pentru viaţa ta.
Fiecare dintre noi are o singură viaţă. Binecuvântat este omul care, asemeni lui
Pavel, poate spune la sfârşitul ei, că a terminat ceea ce Dumnezeu i-a hărăzit (2
Timotei 4:7).
„Şi lumea trece şi pofta ei, dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac” (1 Ioan
2:17). „Luaţi seama deci cu amănunţime cum umblaţi, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca
nişte înţelepţi, răscumpărând timpul, căci zilele sunt rele. De aceea nu fiţi
nepricepuţi, ci înţelegeţi care este voia Domnului” (Efeseni 5:15-17).
Rezumat
1. Domnul Isus şi apostolii Săi ne-au învăţat că cea mai mare onoare şi cel mai
mare privilegiu pentru om este să facă voia lui Dumnezeu.
2. Este o prostie să mergi înainte de unul singur când Dumnezeu aşteaptă să te
călăuzească. Planul Lui este cel mai bun. Dacă ne supunem Lui, El ne poate
salva din capcanele lui Satan.
. Este posibil să ratăm voia perfectă a lui Dumnezeu pentru vieţile noastre prin
neglijenţă şi neascultare.
Нема коментара:
Постави коментар